Better Call Saul Review: mai mult decât un cimpanzeu cu o armă

Posted on Apr 19 2015 - 11:20pm by Radu Iorga

În general serialele nu au parte de spinoff-uri şi când acest lucru se întâmplă, şansele sunt de 99% că acestea să fie eşecuri. Singurul exemplu care îmi vine în minte este unul din lumea animaţiilor. Astfel, personajul Cleveland din Family Guy a primit The Cleveland Show, anulat după doar câteva sezoane. Ei bine şi Saul Goodman, avocatul buclucaş din Breaking Bad a primit propriul său serial TV, numit “Better Call Saul”.

saul

Pentru a face lucrurile şi mai ciudate, acest serial este un prequel, acţiunea având loc cu câţiva ani înainte de evenimentele din Breaking Bad. Protagonistul este Saul Goodman, al cărui nume real aflăm că este Jimmy McGill. El este jucat excelent de către Bob Odenkirk, poate chiar mai bine decât în Breaking Bad, deoarece personajul are mai multe nuanţe aici.

Ultima oară când îl vedeam pe Goodman/McGill el era un avocat de mâna a doua, un chiţibuşar, care găsea mereu o metodă mai mult sau mai puţin legală să scoată traficanţii de droguri din belele. Dar el nu a fost mereu aşa… În Better Call Saul ne întoarcem cu câţiva ani în urmă, în tinereţea lui Jimmy, când el era cunoscut pentru fraudele sale şi metodele de a face bani ilegal. Pe atunci porecla sa era “Slippin’ Jimmy” şi specialitatea sa era să pretindă daune din partea celor care îl loveau cu maşina.

saul 2

De la puştan teribil, la adult de 20 şi ceva de ani teribil şi bărbat de 30 de ani fără perspective, Jimmy McGill se metamorfozează într-un personaj naiv şi pus pe fapte mari şi bune. Brusc, după ce fratele sau Chuck McGill îl scoate de la închisoare pe cauţiune, el îşi schimbă viaţa şi se angajează la firma fratelui cel mare. El porneşte de jos, apoi trece examenul pentru barou şi devine avocat.

Înainte să vă dezvăluim prea mult din serial, aflaţi că e vorba de o serie scurtă aici, cu 10 episoade, de aproximativ 47 de minute fiecare. Nu toate se axează pe Saul Goodman totuşi, existând şi un episod dedicat în totalitate lui Mike Ehrmantraut, omul dur şi bun la toate al lui Walter White în Breaking Bad. Jonathan Banks rămâne magistral în acest rol, fiind într-o ligă proprie în care doar personajele din Clanul Soprano ascend.

saul 3

De-a lungul celor 10 episoade, senzaţia de atmosfera de Clanul Soprano m-a bântuit. La suprafaţă avem un avocat amator, dar foarte inteligent şi creativ, care triumfa mereu prin ilegalităţi şi chichiţe. Totuşi, nu te poţi abţine să nu ţii cu el, din cauza acelei senzaţii de “om mic care se lupta cu sistemul”. Am fost surprins şi să îl văd pe Bob Odenkirk surclasat ca actorie de Michal McKean, care îl joacă pe fratele lui Saul, Chuck McGill.

Chuck suferă de o boală imaginară, un aşa zis magnetism, care îl ţine ţintuit în casă. Practic, el începe să se simtă rău de fiecare dată când este în apropierea unui obiect electronic. Jimmy îi aduce toate proviziile acasă şi are grijă de el, deşi lucrurile devine Shakespeariane în ultimele episoade, iar Chuck îl trădează mişeleşte pe Jimmy. Nu vă aşteptaţi la o finalitate aici, cele 10 episoade terminându-se brusc, fără să termine de explicat cum a ajuns Jimmy Saul Goodman.

saul 4

Îl vedem în schimb convingând doi skateri să se prefacă loviţi de o maşină pentru a obţine daune în schimb, dar şi intrând în cârdăşie cu mafia mexicană, încă de la începutul sezonului. Personaje ca Tuco şi Nacho, cunoscute din Breaking Bad îşi fac şi ele apariţia aici, dar cu un neobişnuit simţ al dreptăţii şi o busolă morală destul de bună, plus amuzament.

Umorul nu lipseşte aici, Jimmy McGill jucând des rolul de paiaţă tristă, iar replicile sale fiind aproape demne de Tarantino. În penultimul şi ultimul episod, lucrurile devin triste, iar căderea nervoasă a lui Jimmy din azilul de bătrâni merită doar ea un premiu Emmy, fiind extrem de deprimantă. Better Call Saul e un studiu de personaj, e o metamorfoză a omului, dintr-un cocon de imaturitate creativă, într-un răufăcător care îndoaie legea după propria dorinţă şi o face cu umor şi agerime.

Principala problemă a serialului e: cât de mult îl mai poţi face pe un bărbat de 40+ ani tânăr, cu machiaj şi măşti? Pentru cei curioşi, titlul acestei recenzii vine dintr-un duel verbal dintre Chuck şi Jimmy, în care primul îl compară pe al doilea cu un “cimpanzeu cu o armă”. Îi acordăm acestui serial nota de 9.4 din 10, pe deplin meritată.